Intre termenii ´´Vermittlung´´ si ´´Zeitarbeit´´ s-a creat o
confuzie care face ca cele doua forme sa se contopeasca,foarte rar sesizandu-se diferentele. Sa fie din cauza termenilor din
limba germana sau din cauza faptului ca atata timp cat cautam un loc de munca
nu conteaza cum ajungem la statutul de angajat, unde si cum vom munci?
Tema comuna a celor doua categorii este angajarea, insa
exista o diferenta semnificativa intre intermediere (Vermittlung) si
Zeitarbeit. Diferenta consta,in primul
rand, in modul in care ajunge o persoana
sa aiba statutul de angajat si in al doilea rand in stabilirea relatiei de
munca: cine e seful?
Vermittlung : Arbeit und Personalvermittlung
Cand vorbim despre intermediere
personal respectiv intermediere locuri de munca ne referim la ceea ce in limba
germana se numeste Arbeitsvermittlung, respectiv Personalvermittlung. Intermediarul este cel care cauta potrivirea dintre potentialul angajat si potentialul angajator si cel care ii aduce pe
cei doi intr-o relatie profesionala.
Intermedierea
functioneaza cu succes atunci cand in ambele sensuri exista potrivirea optima: -disponibilitatea si experienta profesionala a unui potential angajat sunt
conforme cu cerintele viitorului
angajator pentru un post anume, si
vice-versa. In acest sens, intermediarul
de locuri de munca va cauta potrivirea optima, care creste sansele unei relatii profesionale intre cel care
cauta un loc de munca si cel care ofera un loc de munca.
Cu alte cuvinte -
pentru fiecare persoana care cauta un loc de munca se va identifica angajatorul potrivit, asa cum
pentru fiecare angajator se va
cauta si ientifica angajatul potrivit in vederea unei angajari.
In cazul
intermedierilor, agentul de intermediere ramane pe o pozitie neutra si nu poate lua decizia finala de angajare,
motiv pentru care nu poate exista promisiunea unei angajari. Aceasta apartine
in totalitate angajatorului, care dupa ce a studiat aplicatia potentialului
angajat(Bewerbung) lanseaza invitatia
pentru un interviu. Interviul este ocazia
cu care atat angajatul cat si angajatorul inteleg daca exista sau nu posibilitatea
unei relatii profesionale intre ei.
Cand se
bate palma intre angajat si angajator, rolul intermediarului s-a terminat cu
succes. Succes care se rasplateste printr-un onorariu, stabilit initial prin
contractul de intermediere.
Zeitarbeit
Zeitarbeit este o forma de leasing de personal, cunoscuta si
sub denumirea de Leiharbeit. Aceasta se defineste ca o relatie triunghiulara,
in care sunt implicati: angajatul, ( der Zeitarbeiter) angajatorul( Zeitarbeitsfirma)
si beneficiarul, partea terta pentru care se munceste( Entleihungsunternehmen).
Diferenta fata de intermedierea locuri de munca clasica
este, in acest caz, faptul ca angajatul ( der Zeitarbeiter) NU are un contract
direct cu firma care-l ´´imprumuta´´ in vederea executarii lucrului, ci cu firma prin care acest ´´imprumut´´ se
realizeaza (Zeitarbeitsunternehmen).
Asadar,
responsabilitatile de angajator revin firmei care isi imprumuta muncitorii,(Zeitarbeitsfirma)
si nu firmei pentru care practic se
munceste. Salariul este platit, asadar, de firma angajatoare (Zeitarbeitsfirma) si nu de
firma la care lucrati.
In
concluzie, angajatorul este o firma pentru care nu se munceste direct ci o
firma care pune la dispozitia altei firme muncitorii proprii, pe o anumita
durata de timp. Firma care beneficiaza de munca dumneavoastra nu va plateste
direct ci prin intermediul angajatorului propriuzis, cu care aveti contractul
de munca.
Daca ne rezumam la cele de mai sus, observam asadar ca atunci cand suntem in cautarea unui loc de munca avem cel putin doua variante:
-apelam la o firma de intermediere personal si locuri de munca(Arbeit und Personalvermittlung) care cauta angajatorul potrivit, angajator cu care se incheie direct contractul de munca
sau
-apelam la Zeitsarbeitsfirma, care ne ´´imprumuta´´ unei alte firme pentru prestarea muncii
Multumesc pentru acest articol! Acum mi-e clar si mie care e diferenta si stiu sa intreb cu urmatoarea ocazie cand aplicpentru job.Sarumana.LG
AntwortenLöschen