Arbeit/Personalvermittlung oder Zeitarbeitsfirma? Diferentele esentiale

Intre termenii ´´Vermittlung´´ si ´´Zeitarbeit´´ s-a creat o confuzie care face ca cele doua forme sa se contopeasca,foarte rar sesizandu-se diferentele.  Sa fie din cauza termenilor din limba germana sau din cauza faptului ca atata timp cat cautam un loc de munca nu conteaza  cum  ajungem la statutul de angajat, unde si cum vom munci?

Tema comuna a celor doua categorii este angajarea, insa exista o diferenta semnificativa intre intermediere (Vermittlung) si Zeitarbeit.  Diferenta consta,in primul rand,  in modul in care ajunge o persoana sa aiba statutul  de angajat si in al doilea rand in stabilirea relatiei de munca: cine e seful?

Vermittlung : Arbeit und Personalvermittlung

Cand vorbim despre  intermediere personal  respectiv intermediere  locuri de munca ne referim la ceea ce in limba germana se numeste Arbeitsvermittlung, respectiv Personalvermittlung. Intermediarul este cel care cauta potrivirea dintre  potentialul angajat si potentialul angajator si cel care ii aduce pe cei doi  intr-o relatie profesionala.

Intermedierea functioneaza cu succes atunci cand in ambele sensuri exista potrivirea optima:  -disponibilitatea si experienta  profesionala a unui potential angajat sunt conforme  cu cerintele viitorului angajator pentru un post anume,  si vice-versa.  In acest sens, intermediarul de locuri de munca va cauta potrivirea optima, care creste sansele  unei relatii profesionale intre cel care cauta un loc de munca si cel care ofera un loc de munca. 

Cu alte cuvinte - pentru fiecare persoana care cauta un loc de munca  se va identifica angajatorul potrivit, asa cum pentru fiecare  angajator se va cauta si ientifica  angajatul potrivit in vederea unei angajari.

In cazul intermedierilor, agentul de intermediere ramane pe o pozitie neutra  si nu poate lua decizia finala de angajare, motiv pentru care nu poate exista promisiunea unei angajari. Aceasta apartine in totalitate angajatorului, care dupa ce a studiat aplicatia potentialului angajat(Bewerbung)  lanseaza invitatia pentru un interviu.  Interviul este ocazia cu care atat angajatul cat si angajatorul inteleg daca exista sau nu posibilitatea unei relatii profesionale intre ei.

Cand se bate palma intre angajat si angajator, rolul intermediarului s-a terminat cu succes. Succes care se rasplateste printr-un onorariu, stabilit initial prin contractul de intermediere.

Zeitarbeit

Zeitarbeit este o forma de leasing de personal, cunoscuta si sub denumirea de Leiharbeit. Aceasta se defineste ca o relatie triunghiulara, in care sunt implicati: angajatul, ( der Zeitarbeiter) angajatorul( Zeitarbeitsfirma) si beneficiarul, partea terta pentru care se munceste( Entleihungsunternehmen).

Diferenta fata de intermedierea locuri de munca clasica este, in acest caz, faptul ca angajatul ( der Zeitarbeiter) NU are un contract direct cu firma care-l ´´imprumuta´´ in vederea executarii lucrului, ci cu firma prin care acest ´´imprumut´´ se realizeaza (Zeitarbeitsunternehmen).  

 Asadar, responsabilitatile de angajator revin firmei care isi imprumuta muncitorii,(Zeitarbeitsfirma) si  nu firmei pentru care practic se munceste. Salariul este platit, asadar, de firma angajatoare (Zeitarbeitsfirma) si nu de firma la care lucrati.

In concluzie, angajatorul este o firma pentru care nu se munceste direct ci o firma care pune la dispozitia altei firme muncitorii proprii, pe o anumita durata de timp. Firma care beneficiaza de munca dumneavoastra nu va plateste direct ci prin intermediul angajatorului propriuzis, cu care aveti contractul de munca.  

Daca ne rezumam la cele de mai sus, observam asadar ca atunci cand suntem in cautarea unui loc de munca avem cel putin doua variante:

-apelam la o firma de intermediere personal si locuri de munca(Arbeit und Personalvermittlung) care cauta angajatorul potrivit, angajator cu care se incheie direct contractul de munca

sau

-apelam la Zeitsarbeitsfirma, care ne ´´imprumuta´´ unei alte firme pentru prestarea muncii